Toate trec, aș vrea să trec și eu
Să fiu împrăștiată la tine-n gânduri poate
Să pot afla-n final cum toate Dumnezeu
Mi le-a orânduit ca să te las în spate.
Toate trec, dar nu într-o secundă
Și se feresc și norii să simtă a mea durere
Îngenunchează corbii, rămân uimiți străbunii
Că numai demonii vor ce-am eu ca plăcere.
Iubesc lacrima-mi caldă, sufletu-mi blestemat
Îmbrățișez cu drag răul ce-mi este dat
Mă car ca pe o cruce, mă răstignesc în taină
Pe piatra de mormânt îmi ești de-acuma haină.
Mă învelești cu dor și cu iubirea-ți falsă
Când prin a tale palme s-a scurs și trupul meu
M-am stins în ani, e drept, păream a fi în transă
De fapt doar așteptam credința din ateu.
Să izvorască-n ceruri, să iasă-n cimitire
Să îmi arăți speranța dulceții de apoi
Să iei în piept sentința, să-ți fiu doar amintire
Și-n urmă nu e noi, doar scâncet de strigoi.