Într-adevăr, s-a terminat
Însă ce-ți port eu n-are margini
Te voi iubi curat mereu
Îngerul meu din sfinte pagini.
Voi face viața-mi un condei
Iar sângele-mi o călimară
Și te voi scrie neîncetat
În sufletu-mi de-odinioară.
Ce-am fost cu tine n-am crezut
Că ar fi existat în mine
M-ai transformat din prefăcut
Într-un castel ascuns ruine.
Îți mulțumesc, frumoasă lecție
Pentru tot ce mi-ai oferit
Nu-ți port nimic, decât de bine
Rămâi al meu bun ocrotit.
Tu, să mă ierți, prefer așa
Că nu-nțelegi nici ce ți-am dat
Iar pentru asta ma renegi
Eu te privesc deja cruțat.
Îmi pare rău, iubitul meu
Că mă desprind de a ta mână
Însă eu voi fi mereu pe-acest pământ
Să te răscumpăr…
Și-oi suferi oricare lucru
Voi îndura cu zâmbetul
Iubirea mea, cu iz neutru
Ți-am fost taifun ascuns în sân.
Îmi pare rău că nu-ți ajung
C-am meritat purtarea ta
Tu să mă uiți, așa e trucul
Să treci peste dragostea mea.