Ți-aș ghici în palmă de-aș ști ori m-aș pricepe
Să pot să te salvez mereu, valuri să nu te-nece
Aș vrea să mă salvezi și tu, însă n-ai timp de mine
Pe noi ne-ai blestemat demult uitării tale fine.
Ți-aș fi ghicit și c-am să plec, însă n-ai fi crezut
Nu recunoști de fel ce-i drept ori ce nu ți-e făcut
Nu ai curajul să te-admiri și-atunci când nu mai poți
Crezând că nu ești muritor doar mituind negoți.
Poți ști tocmeală orișicât, în zori rămâi sărac
De noaptea n-ai în sânul tău tot ce îți e mai drag
Poți să fii prinț printre străini, iubirea s-o renegi
În mine să rămâi păgân, să te urăsc alegi.