Tablou

În fața noastră-i un tablou, din rama sa, e brațul tău
Încetișor mă învelește, iubitul meu văzut călău
Eu nu te vreau, mă tragi spre tine și simt cum doar începi să-mi curgi
Încetișor, firav prin vine, ca doar din mine să nu fugi.

Mă las pierdută, nu-i mirare, în ochii tăi citesc povești
Pline de lacrimi și suspine oricâte guri înveselești
De-mi faci un legământ pe viață, să-l scrii aici, în colt de pânză
Iar eu am să rămân etern a ta iubită, sfântă muză.