Senil

Tu n-ai avut nisipul nici măcar pentru tine
Pe mine… m-ai uitat demult, m-ai așternut senil în rime
Ce nebun ai fost să crezi că ce-am avut era poveste
O realitate-ncrâncenată de tot ce astăzi nu mai este!

Clepsidra noastră fu promisă de magii vechi de la-nceputuri
Cu care lumea se născu și ne croiră-n nevăzuturi
E-așa păcat, se năruiră tot ce-am visat cu ochii umezi
Când toți ai noștri ar fi murit, iar tu nici nu puteai să vezi
Lumina mea și bucuria de copil crud cu ochii verzi.
Ce i-ai pierdut flămând de visuri făr’ să mai vrei măcar să crezi!