În liniștea mea ecouri răsună,
Iar mintea se joacă și planuri îndrugă
M-aruncă devreme-n târziul ce-mi ești
Și stoarce-n adâncuri dorințe lumești.
Te rog să nu pleci, mi-ești obișnuință
Durere și groază, a mea umilință
Cum pot să trăiesc fără perechea dată
Când tu ani de zile mi-ai fost descris soartă?
Nu știu de te vezi, ești negru tăciune
Dezis de-orice lege și de rugăciune
Un diavol flămând și însetat de trupuri
Pe care le frângi ca apoi să te bucuri.
Nu știu de te-ncumeți să cauți iertarea
Să renegi păcatul, să vezi Împăratul
Nu știu de-ai să poți ce-am făcut eu cu tine
Din mine te-am scos, nu-mi rămâi pentru bine.
Mi-ai fost o capcană, contur cheii sol
Păreai portativ într-o ceață de nor
Mi-ai fost doar un urlet, nicidecum melodie,
Dar eu te-am învins și de azi te pot scrie.