În seara asta am dansat cu un bunic
Simțindu-i palma mi-am amintit de tine
De când ai plecat, la fel… nu e nimic
Te țin viu în pieptul meu, adânc te port cu mine!
Îmi amintesc cum mă pupai în creștet
Spunând că erai prea bătrân, neînțelegând firește
Că orice ai fi însemnat, orice ai fi făcut
Încă bunicul meu erai, ce bine a fost că te-am avut!
Te vizitez și-acum,
Te dichisesc cum pot,
Cu lacrimi reci curgând pe-obraz
Mi-e greu s-accept c-acum ești mort.
Oricum doar trupu-i fără viață
Pe tine, știu, nu te-am pierdut
Te simt aproape, pas cu pas
Un suflet bun, de-aici pierdut!
N-am să te uit, mi-ai purtat anii
Mai știi când îmi ziceai povești?
Când te mândreai cu noi prin sat
Că ne ții vara și ne crești?
Mai știi cum te găseam în zori?
Cu cana-n mână, de cafea
O țin și-acum la tine-acasă
Să-mi amintesc de dumneata…
Îți port de dor, îți port de grijă,
Dar știu că unde ești acum
Ai fost iertat de Tatăl meu
Care te poartă pe-al său drum.
Îți mulțumesc, bunicule
Imi pare rău, încă te plâng
Mormântul tău e pentru mine
Refugiul unui rămas bun…