Nu mi se pare drept și n-am să te-nțeleg
de viața, libertatea altuia încredințezi
n-oi accepta vorbind de Domnul să mă strivești ca pe cicoare
și folosești în loc de zahăr de parcă nu știu de mâncare.
Nu mi se pare drept să sper și-am să-ncetez cu mascarada
în timp ce tu m-alungi hain și lustruiești cu mine-ograda
Nu mi se pare drept să-ndur aruncături de oseminte,
iar tu să stai, să vegetezi privind doar moartea-mi înainte.
Nu mi se pare drept să uiți, cândva ai fost din lumea-ailaltă
acum te dai cuviincios, părtinitor doar cu cealaltă
Nu mi se pare drept să iei de bun numai ce-i pregătit
la tine-n carte-i cu cântare, eu, portativ, m-am dovedit.