Mi-ai călcat pe demnitate…
ca un tiran, ce libertate!
și-ai prefăcut mierea venin,
femeia ta un sclav Divin.
Cu transparență educată
și cu bătăi mascate-n vorbe
credeai s-o ai tot neschimbată,
iar umilința s-o aprobe.
E discrepanță? Totuși, oare?
n-ai înțeles tu viața mea
că eu am fost în iad sfidare
și pe pământ sunt altceva.
Oi cumpăra orice imperii
și oi sădii frica în oameni,
dar eu rămân cu drag să perii
rănile victimelor fameni…
Cei osândiți nu sunt din ceruri,
ci sunt doar prăduiți de rele
cum am fost eu, crezând îndemnuri
te-am confundat, păcate grele!