Era cumva bărbat, eu… nu mai cunoscusem
Cumva sucit de vreme, de cele ce văzusem
Se abținea cumva, eroic, de la viață
Durea, ardea, îndura tot ce-i stătea în față.
Era cumva bărbat, poate chiar definiție
Continuu îl negam din frică sau ambiție
Oricât l-aș fi respins, el mă ținea pe brațe
Și zilnic îmi jura că stă la mine-n spate.
Era cumva bărbat, eu… nicicând nu mai trăisem
Crezând că ce-i cu noi din incipit risipisem
Era cumva-al meu sol, cheie pe portativ
În dreapta mea minune, mir sfânt, dar punitiv.