Cumva eu n-am trăit până la tine
Și-acuma că te am, mă simt fragilă, dar mi-e bine
Ai înmuiat în mine tot și-ai înecat ce adunasem
La mal de râu ca să mai pot să duc în spate ce cărasem.
Te-aș fi respins de-aș fi știut
Că te prefac în valuri tulburi
Să nu-ți iau zborul, să te am
Întins pe aripi mari de vulturi.
Cât pot minți sau până unde?
Cum eu vreodat’ să nu te vreau?
Când fără tine sunt doar trudă
Păcatelor ce eu le am.