Știi? Lumea mea era numai din plușuri
și-un ghemotoc de blană
făr șansă de retușuri…
În jurul meu dansau adesea jucării
dorindu-mi doar s-aud râsete de copii.
Știi? În lumea mea erai și tu
te desenam în noapte sperând că ai să-mi fii
copilăriei glas, piatra de temelie
adultului ce azi știe doar cum să-ți vie
ca brațele să-ți umple,
să te-ncunune spin
apoi să mă dezgropi
sunt dulcele venin!
Să-mi ierți și tinerețea
Voința și blândețea
Să-mi ierți chiar și durerea…
Moartea și tandrețea.