N-ai cum să știi sclipirea sorții doar din pereche de ochi simpli
N-ai cum să știi venirea morții doar din răbdare și principii
N-ai cum să știi gustul de vin de tu paharul nu ți-l umpli
N-ai cum să știi ce-i suferința de n-ai gustat din mari delicii
N-ai cum să știi cum e să-mi fii de fugi ca lașul spre-ntuneric
N-am cum să știu cum e să-ți fiu de rămâi înger, dar coleric.
Te-ai minunat vreodat’ de tine? Ai vreun habar că-mi ești noroc?
Un as al vieții mele amare ce-acum din mânecă îl scot
Ți-aș mulțumi, dar sunt umilă, prefer plecarea-n fața ta
Ca tu să vezi ce-nseamnă zâmbet sincer croit pe fața mea.
Îți mulțumesc, lumina nopții, îți mulțumesc stea călătoare!
Eu sunt aici, mereu cu tine, a ta cuminte visătoare…