Simt cumva că ceva are să ți se-ntâmple
Și mă simt vinovată că îmi pare rău
Știu că și în tine sufletul se rupe
Nu doar de noi, dar și de chinul tău.
Mă tot gândesc și încerc să joc un rol
Să văd cum pot să fac față fără tine
În curte să nu fii, în patul de-ngrijire
Niciunde să nu fii, ce să fac eu cu mine?
Încerc să-mi uit o parte din greșeli
Și tot îmi vii în ochi cu ziua-n care te-am găsit
Nici să nu mă cunoști, nici să nu îmi vorbești
Nici să nu-mi mai poți spune măcar că mă iubești.
De ani destui mi-ai tot vorbit de asta
De când te duci la locul tău,
Eu te rugam să taci, să nu-ți prevestești soarta
Și-oricum ce plănuiai a fost doar un surd ecou.
Nimic din lumea asta nu ar putea schimba
Ce simt de câte ori de mână te mai țin,
Cu câtă frică vin și-ncerc să te absorb
În mine doar știind că sufăr ca un orb.
Mă doare așa de tare toată durerea ta
Și știu că nimeni n-o vede ca și mine
Cât îți plăcea vorbi, cât îți plăcea primi
Și d-aia te iubește în veci atâta lume.