Happiness

Oare mă crezi? Îți tot spun că ești mai mult ca mareaCă-n ochii tăi văd iar apusul și dimineața-mi ești […]

Pictează-mă și colorată am să-ți dansez lin, dragul meuCa să-ți rămân întruchipată ca sclava bună unui ZeuPictează-mă și fermecată am

Plouă… vino puțin acasă!Să mângâi și să vindeci femeia ta sfioasăSă poți să speli din temeri, să căsăpești din monștriÎn

Mi-e dor, da’ nicidecum de tine..de-o bucată de carne pe care o știu atât de bine!De un miros specific ce-l

Cândva aveam senzația că totul se rezumă la bărbatCeva, o combinație nefirească între un zeu și-un împăratProbabil aș fi fost

Uneori nu ne mai trece timpul și, din păcate, cred că puține dintre sufletele astea înnegrite care rătăcesc pe pământ

De azi nu îți mai scriu trei zileAșa să numeri…Îți spun doar ca să știi de mine!Te las să gemi,

Păstrasem o bucată de hârtieTe-am urmărit la masă, ți-ai șters buzele de eaDe câte ori am tras-o cu gura mea…

Era cumva bărbat, eu… nu mai cunoscusemCumva sucit de vreme, de cele ce văzusemSe abținea cumva, eroic, de la viațăDurea,

Ești speranță, îndrăgostireZi de zi, noapte de noapteEști puțin din nebunieȘi-ale mele crude șoapte. Ești atingere și tremurEști răsuflul cald