Nu-mi ajungi
Mă sufoc și rup bucăți din mine!
Încerc din răsputeri să te aștept,
Să îți arăt că a noastră-i lumea toată
Și cum că eu îți voi sta mereu la piept.
Nu-mi ajungi
Că nu-nțelegi iubirea
Că n-ai răbdare să mă pricepi de nicăieri…
Nu știi, nu vrei sau nu-nțelegi, totuna,
Că de rămâi sau pleci nu-s cea care am fost ieri.
Nu-mi ajungi
Căci ți-am dat tot din prima clipă,
Am alungat din mine tot ce-aveam
Ce-am strâns, am adunat purtându-mi pică
Pentru femeia care sunt sau până acum eram!
Nu-mi ajungi
Am încercat să te resping, să te urăsc,
Să mint a mea oglindă îndrăzneață
Să-i spun că al meu înger doar demon mi-ar fi fost
Și n-am făcut decât să nu-mi fac față.
Nu-mi ajungi
Că n-am putut să mai pitesc,
Tot ce-am simțit atunci la asfințit
Când tu cu mintea inima-i cuprins…
Și-ai devenit poveste a unui drum nescris.