Din a iubirii întruchipare
Curg iar șiroaie de întristare
Tu dintre toate ce-ai țesut
Ai rămas doar necunoscut.
Fata-i al tău demon frumos,
Un suflet bun întors pe dos
Pe care tu l-ai preschimbat
Dintr-un rău pur, înger curat.
Înger c-o față luminată,
C-o inimă prea sfartecată
De-un întuneric misterios
Spre care tu priveai neîntors.
Ai încercat doar să repari
Tot ce destinul i-a făcut
N-ai înteles că să destrami
E suficient doar pentru trup.
A năpădi peste amintiri,
Veninul să îi fie scos
Era tot ce îi trebuia
Fetei cu chip trist, dar frumos.
Și de voiai să-i fii iertare,
Să te prefaci din clandestin
Să-i dai tu timpului iertare,
Să fii nepieritor senin.