Nu ți-am mai scris demult
Sunt bine!
Ce-i mai important e că am grijă de mine
Aș fi vrut să-ți mulțumesc
Pentru ce mi-ai pus în traistă
Că m-ai învățat să cresc
Făr’ de tine, o circumstanță.
Nu ți-am mai vorbit demult
Nici visul nu-mi mai ascult,
Iar de-ncerc gândi la tine
Nepăsarea mă cuprinde…
Nu ți-am mai scris demult
Tot tu m-ai depărtat
Și m-ai condus lin, mișelește
Într-un pustiu, doar ești bărbat
M-ai învățat să cred în noi
Și-n tot ce ne-am promis cândva
Apoi te-ai răzgândit ușor
Ce-oi ști planta vei aduna!
Nu ți-am mai scris demult
Sunt bine
De-acum poți să mă uiți, tardiv
Vei ști să ai grijă de tine
Ți-oi fi în vis, dar fugitiv
Și de mi-oi duce-un dor cândva
Să te îmbeți cu apa morții
Eu voi fi goală-ntr-un mormânt
Tu blestematul vieții, sorții.