Afară-i toamnă și în mine ai rămas doar tu
Însă cu spatele întors cum ai mai fost la început
Eu am muncit ca să te scot din nebuloasele tandreții
Pe care mândru le purtai împins de valul tinereții.
Ne bate ceasul și-n geam… frunza-i mai aurie
Îmi amintesc de-ultimul ceai cu miros cald de frenezie
Ne bate gongul… și ne răsună-n cap nebun
Tu tot copil, zâmbești credul, rămâi al meu pierdut nebun.
Afară-i toamnă, îmi pare rău, dar e și-n noi
Eu te-am lăsat pe mal de ape, iar tu credeai distracția-n toi
Ți-am explicat, mai sincer nici n-aș fi putut,
Oricât mi-ai fost tu totul, astăzi ești doar un rebut.