Mortul meu, florile ți-s pe piept
Pământu-i ud, bătătorit
Eu stau pe margine, te-aștept
Plângând cum te-au batjocorit.
Ți-am pus secret de legătură,
Te-am desfăcut de la picioare
Blesteme să nu-ți fie zgură
În bobi să-ți dea vreo ghicitoare.
Mătasa-i albă, parfumată
Iz de tămâie umple pieptu-mi
Ți-arunc o mână de nisip
Să simți cum marea îți dă dreptul.
Pun lângă tine acordeon
Să-ți cânte iar de ceasul morții
Să treci cum ești, brav ca un domn
Pragul mișel, viclean al sorții.