De râsul tău mi-s plini obrajii
Eu nu mai pot să mai întind
Buzele știu acum doar dodii
Și amețită te surprind.
Mă las încet, suav pe spate
Să-mi simți pe piept părul subțire
Să îl miroși, să treci la fapte
Să-mi pui tot trupu-n nesimțire.
De mâna ta încep să tremur
În pumni îmi strângi carnea firavă
Gemi controlat, totu-i obscur
Și cauți iar forma-mi concavă.
Mă las încet în voia ta
Te simt condus de voci bolnave
Rămâi oricum mirarea mea
Siropul meu de dulci agave.