Pânză
Pe pânza veche de tablouZăcea întinsă fata meaEu o purtam ca bibelouSă nu mi-o strice vremea rea… O mângâiam și […]
În pacea mea am să ridic un zid înalt doar pentru oamenidoar să rămân să povestesc cum toți cei morți
Nu am crezut niciodată în veriga slabă… până ce nu m-am transformat în ea. Totuși, de-a lungul anilor am învățat
În barba ei făcură noduri lacrimi de gheață ostenitedoar implorând și suspinând la înțelesuri născociteȘi rătăcită-n lumea ei, pasu-i micuț
Așa a fost copilăria mea, eu nici nu am știut-o crezând că era bineApoi când am crescut a început să
Te idolatrizez, știi asta, eu ți-am mai spus,mai mult, ți-am arătat…Ce-nseamnă să fii tot când lumea noastră surdăfăcea doar să
Eu te-aș mângâia numai pe tine,Dar ai tu oare ochi să vezi,Să te privești puțin prin mine?De ai vedea doar