Tună
Tună… chiar și cerul s-a urnitÎmpotriva mea și-a taA tot ce noi am trăitA-nceput să lupte contraUnor drame ce-au adusFructul […]
În valuri mă scufundăToată uimirea taCum nu vezi că inundăToată ființa mea. În mare mă petreceCa un fior nocturnIubirea mării-i
Steaua mea nu-i căzătoareNici nu a zburat vreodatăFost-am singură prin lumeNaivă predestinată. Însă acum pe cerul meuȘi al mării cristalineCăzu
Mă arzi încet când mâ săruțiÎmi faci din trup o cicatriceȘi tot aștept să mă seduciTu, demone, joci ca novice
Când mi-e dor să îți vorbescÎți mai scriu câte un rândȘi-uite așa îmi amintescDe copilul meu plăpând. Când de tine
Niciodată n-am să-ți cerSă fiu la altar aleasăȘi-am să te reneg sincerNu-ți mai sunt nici rob, nici casă. Niciodată n-am
N-ai să știi de am să plecN-aș mai face niciun zgomotCum nici tu nu ai făcutDupă jurăminte ropot. N-ai să
Când te simt nimic nu-mi pareCă e bine sau va fiDin mine frica răsareCă-ntr-o zi noi va pieri. Te iubesc