Ultima
Te-am pierdut oricum de la-nceput,Iar dacă mă gândesc mai bineNu pot să spun că te-am avut. Plecarea mea mă doare […]
Te-am pierdut oricum de la-nceput,Iar dacă mă gândesc mai bineNu pot să spun că te-am avut. Plecarea mea mă doare […]
Și nici nu știi ce tare doareCă s-au întors și eu n-am vrutȘi m-am ferit de-această desfătarePrin care ani de
Nu vreau oricum să vă mai văd vreodată,Iar de-am avut vreo datorie, mi-am plătit-oNu doar că n-am cerut, știam de
Problema cu naivitatea e, în primul rând, că nu-nțelegi că nu poți fi eroul întregii omeniri și, mai mult, că
Treceam uneori inevitabil pe lângă locul unde am aflatȘi-mi aminteam indubitabil clipa aceea care m-am schimbatCând am ajuns să te
Ai luat tot… tot ce-ai găsit ai fărâmatcât ai știut tu că mai pot.Ai luat tot! Ai transformat din mine
Mi-e bine, stai liniștit, n-am nevoie de tineașa cum n-am avut nici în zecile de nopțicând mă rugam să vii,
Știam cumva că am să morși m-amuzam de la distanțăde toți cei care nu credeaucând eu știam că am restanță…că-mi
Mi te-am dorit cu-ardoare din clipa ce-ai venitmi-ai arătat candoare, gând bun și nesluțitcrezut-am a ta fală despre-a iubirii luntreși
Plin de scârbe am început să-ndesÎn mine lungi fioruri din foamete să ies,Să mă hrănesc cu tine, cu amorțeala-ți dulceTu,