Paharul tău
Așa iubesc ploaia și nici n-am apucat să îți arăt Și ca un semn din cer, paharul tău s-a spart! […]
Așa iubesc ploaia și nici n-am apucat să îți arăt Și ca un semn din cer, paharul tău s-a spart! […]
Am plecat de lângă ea ca să te văd pe tine Sperasem mult să fi meritat Frica numai eu știu
Te-am pierdut oricum de la-nceput,Iar dacă mă gândesc mai bineNu pot să spun că te-am avut. Plecarea mea mă doare
Cea mai frumoasă vorbă acum e, cred, că m-ai uitatCă nu mai știi și nu mai vrei nimic din mineȘi
Sau prea multă credință că va fi bineDe am începe toți cu ,,sau” nu ar mai fi așa de rău,
Trăgând dintr-o țigară am început să mi te imaginezNici primul fum și nici întâia oară când fumez așa de prost
Mie nu-mi mai povesti despre celelalte iubiri…Nu vreau să știu și oricât aș nega că-mi pasăGândul meu la tine, la
Îmi amintesc de când te-am întrebat dacă-i frumoasă…și tu mi-ai spus simplist că semănămcă nu e doar serioasă, fată bună
Mi-ai călcat pe demnitate…ca un tiran, ce libertate!și-ai prefăcut mierea venin,femeia ta un sclav Divin. Cu transparență educatăși cu bătăi
Ce fals! M-am îndrăgostit de o iluzie…și când am realizat că mințiam jucat tot ca pe-o confuzie,am încercat să nu