Pământ
Cu vălul așezat în geantă Pășesc către destinul meu Și n-am curaj să-l port pe cap Să nu îl țin […]
La ce mai poți să te aștepți de la 70 în sus? Mi-ai spus-o de atâtea ori că nici nu
Îmi e așa de dor de locul meuDe străzile unde răsună rugăciunea,De locul unde liniștea se bate cu furtunaȘi unde
Oamenii te-nlocuiesc ușorCă-i țesătură de mătase ori zala unui cavalerSă fugi de tot ce se mai coase! Să nu păstrezi,
Și nu întâmplător, copile, ți-am scris târziu o poezieAm așteptat să-ți treacă ziua, să te cinstesc puțin, stai, piua! Nu
Cu fiecare ploaie te simțeam frigul iubiriiMireasma mea de dor și temerea despărțiriiCu fiecare tunet te chemam mai des acas’Să
Am ajuns! În sfârșit! Ăsta mi-e locul!De-ai ști cât te-am dorit, moarte…ești totul!Te-am căutat cu jing fugind de operațiipe sufletu-mi